2004 a fost un
an absolut sclipitor. A fost un an plin de schimbari de durata si
transformari profunde. Luminile Verzi de Maretie ne-au dat posibilitatea sa
facem saltul catre un nivel total nou de constienta. Uriasul adormit al
Fiintei noastre Unice se trezeste la viata...
Aceasta este o
prima privire din experienta mea din 2004 ....
Pentru mine 2004 a fost un an
al calatoriilor --- cele mai multe calatorii pe care le-am facut in decursul
anilor. In Noiembrie am fost in India (de doua ori), in Singapore (de trei
ori), in Irlanda, in Ungaria si in Turcia (de doua ori). Am fost chiar si in
aeroportul din Tokyo de trei ori, si desi nu am fost niciodata in Japonia, la
a treia sosire norii s-au risipit in sfarsit si am putut sa vad privelistea
splendida a Mt Fuji in timp ce zburam. Conexiunea a avut loc ...
Nu am calatorit doar fizic;
aceasta s-a intamplat la toate nivelele. Cand am fost in Rajasthan, India, in
luna Martie, facand pregatirile pentru Activarea Portii a 7-a din Octombrie,
mi s-a intamplat ceva imperceptibil. S-a intamplat intr-un mod subtil, fara
nici un eveniment exterior evident. Dar ceva foarte profund s-a reconectat
inauntrul meu si am devenit cu adevart eu insami. Am incorporat continuu
aceasta reconectare intensificata de atunci. A fost primul meu punct de
cotitura din acel an.
Mai tarziu intr-o noapte de
Aprilie cand eram mult prea obosita ca sa merg in pat, am facut o cautare in
graba pe internet dupa o iubire veche pe care nu am mai vazut-o si de care nu
am mai auzit nimic de la sfarsitul anului 1968 din Londra. Acesta era
barbatul sclipitor si misterior caruia i-am incredintat trezirea mea spirituala
si pe care l-am considerat flacara geamana. In mod surprinzator, l-am gasit
mentionat pe un site italian desi el este de origine turca. Dupa trei
saptamani de cautari, am luat in sfrasit legatura. Am avut cateva convorbiri
telefonice uimitoare si am facut planuri sa-l vizitez in Turcia in luna
Iunie. Am vorbit chiar despre casatorie ...
In Mai am calatorit in
Irlanda pentru Activarea Portii a 6-a. Acesta a fost Punctul de Mijloc atat
de important al Portii 11:11. Poarta 11:11 s-a intors invers si noua viziune
a inceput sa se reveleze. A fost unul din acele puncte de cotitura sau Puncte
de unde nu te mai poti intoarce.
Acolo era un Grup de Cilindru
Maestru foarte puternic cu cativa oameni noi sclipitori care erau gata sa
imbratiseze Noul si sa paseasca in Fiinta Unica. A fost interesant, deoarece
imediat ce am ajuns in Irlanda m-am imbolnavit de o infectie la o masea si in
cele din urma mi-am scos maseaua pe parcursul saptamanii de pregatiri.
Aceasta a fost prima data cand nu am putut fi prezenta la toate sesiunile, si
a fost delasator pentru mine.
Deasemenea a fost interesant
de vazut cum ego-urile noastre ne pot impiedica sa pasim in Unicitate. Cativa
oameni foarte buni s-au zbatut cu aceasta pe parcursul Portii a 6-a. Asa cum
am mai spus, a fost un Punct de Cotitura clar...
Dupa Poarta a 6-a, am
petrecut cateva zile in Dublin impreuna cu fetele mele, apoi am zburat catre
sudul Turciei pentru a-mi intalni vechea iubire. Am ajuns in Dalaman la ora
2.00 dimineata de ziua mea, nervoasa (emotionata) si nestiind la ce sa ma
astept, dar cu o inima larg deschisa. Intr-un fel ne-am recunoscut unul pe
celalalt, si desi trecusera 36 de ani, inca era intre noi o conexiune
puternica la un nivel profund de esenta.
Am calatorit cu un taxi timp
de cateva ore prin noapte catre un sat mic unde aceasta familie are o casuta
de vacanta. Casa nu mai fusese curatata si nu se mai locuise in ea de un an,
de cand murise mama lui. Nu aveam masina, si era putina mancare. Iata-ma aici
cu un strain aproape, care inca mai purta urmele cuiva de care am fost candva
atat de indragostita si pe care l-am respectat profund. Din pacate, dupa ani
de exces de aclool si droguri, pierduse mult din sinele lui real.
Ani de zile am sperat sa-l
reintalnesc, sa-i arat cine am devenit, cat de mult m-am re-trezit si cat de
multe mi-am amintit. Stiam ca va fi mandru de mine. Doream sa-i multumesc
pentru ca m-a ajutat cu multi ani in urma. Si mi s-a oferit in sfarsit ocazia
sa-i multumesc. Din pacate, pe masura ce zilele treceau, a devenit din ce in
ce mai nervos si abuziv. Dupa cinci zile mi-am luat zborul.
A fost o calatorie lunga
inapoi acasa din Bodrum catre Dublin si apoi de la Los Angeles catre Hawaii.
Am avut timp destul sa stau cu sentimentele mele de tristete, de soc si de
dezamagire. Am avut destul timp sa las trecutul sa plece. A lasa trecutul sa
plece nu inseamna doar sa lasam lucrurile care nu ne-au placut, inseamna
deasemenea sa lasam sa plece si unele din cele mai pretioase amintiri ale
noastre. Si toate acestea ne elibereaza si mai mult. Un alt Punct mare de
Cotitura...
Cand m-am intors acasa, am
acceptat o invitatie sa vorbesc la o expozitie in Budapesta, Ungaria, in luna
Septembrie si am inceput sa organizez discutii si ateliere de lucru in Turcia
in aceeasi perioada. Simteam o iubire aproape neimpartasita cu Turcia in acel
moment. Totdeauna m-am simtit atat de legata de Turcia, desi nu fusesem acolo
decat 5 zile, nu vazusem nimic si nu cunoscusem nici o persoana din Grupurile
de Ancorare 11:11 puternice de acolo. Simteam nevoia sa ma intorc ...
Tot in Iulie, Walt si Alix
s-au mutat in casa mea sa ma ajute la toate. Aceasta a marcat inca un Punct
de Cotitura, caci era pentru prima data in ultimii 5 ani cand imparteam
spatiul meu de locuit.
La inceputul lui Septembrie
am zburat catre frumosul oras Istanbul si l-am iubit din prima clipa. Am fost
primita cu o iubire si o ospitalitate incredibila. M-am simtit ca si cum m-am
intors acasa. Am fost tratata cu cele mai delicioase mancaruri (mancarea traditionala din Turcia este
fantastica!), am vorbit despre Unicitate la un show de radio care era
ascultat de peste 100.000 oameni, am facut cateva excursii de cumparaturi in
labirintul Bazarului Mare plin cu comori uimitoare si mi-am facut multi
prieteni dragi.
A fost intens si plin de
veselie. Mi-a placut atat de mult Turcia, incat m-am gandit chiar sa ma mut
acolo .... am vorbit pentru 300 de oameni in Istanbul, dupa aceea am avut un
atelier de lucru de un weekend la care au participat in jur de 120 persoane.
(Acestea au fost prima discutie si
primul atelier de lucru pe care le-am facut din 1998!) Raspunsul din
partea oamenilor a fost puternic si multi mi-au inteles mesajul de Unicitate,
ca suntem cu totii parte din Fiinta Unica, si ca este timpul sa ne iubim si
sa ne respectam unii pe altii.
Am fost provocata de cativa
fundamentalisti religiosi la atelierul de lucru din Istanbul si la discutia
pe care am sustinut-o cu 400 oameni o saptamana mai tarziu in Izmir, dar
aproape toti oamenii au inteles si au imbratisat Unicitatea. Oamenii din
Turcia au spirite puternice si mult curaj. Ei sunt profunzi si onesti si au
inimi puternice. Ii iubesc si ii respect foarte mult.
Am avut practic un program
non-stop. Fiecare minut a fost destul de intens. M-am daruit cu toata inima,
neobosita si fara limite, simtind ca acesta este un moment pretios si nu m-am
retinut de la nici un efort. Stiu ca Turcia tine o balanta critica in aceste
timpuri tulburi, si am vrut sa ma daruiesc in totalitate.
Am mers deasemenea in Ankara
la o discutie si la un workshop (atelier de lucru) care a fost mult mai mic,
dar foarte bun. In ultima mea zi in Ankara, am putut vizita mausoleul marelui
lider turc Kemal Atatürk si am mers in Pasul Leilor ancorand Unicitatea cu
fiecare Aslan. Iubirea mea extinsa catre Turcia ...
In final am zburat catre
Bodrum si mi-am vizitat din nou vechea iubire. Am mai petrecut inca 3 zile
impreuna, completandu-ne si vindecandu-ne. Am incercat atat de mult sa-l aduc
inapoi catre adevaratul lui sine. Acesta a fost un lucru imens, deoarece in
anul 1968, pe malurile raului Thames din Londra, in zorii primei nopti in
care ne-am cunoscut, am promis amandoi sa ne traim vietile in asa puritate,
integritate, adevar si iubire, sa ne desavarsim pe pamant si sa nu mai
trebuiasca sa ne intoarcem si sa putem fi impreuna mereu. Am facut aceasta,
si a devenit un Punct de Cotitura pentru mine. Pentru multi ani mi-a servit
drept metoda de propulsare si sursa de inspiratie. Din pacate, el nici macar
nu si-a amintit de juramantul pe care l-am facut ... Desigur, aceasta a facut
ca pentru mine sa fie mai usor sa las totul sa treaca, cu exceptia iubirii
...
Cele trei saptamani pe care
le-am petrecut in turcia au fost pentru mine o initiere personala intensa. Am
navigat intensitatea, am pasit in nivele mai profunde de iubire, de deservire
si de maiestrie. A fost un Punct de Cotitura major. Apoi am zburat in
Budapesta, Ungaria.
Budapesta a fost cu adevarat
amuzanta, desi eram destul de istovita la acel moment. Am facut prezentari
timp de doua zile la o expozitie pentru Trup, Minte si Spirit, si am petrecut
timp cu prieteni vechi si noi din Ungaria, Austria si Slovenia. Am facut
chiar si o plimbare cu barca in Delta!
Am ajuns inapoi in Hawaii in
ultima zi din Septembrie si am petrecut doua saptamani acasa pana sa plec in
India pentru Activarea Portii a 7-a. Abia am avut timp sa-mi spal hainele, sa
ma uit in graba peste email-urile din ultima luna, si sa ma pregatesc pentru
a pleca pentru inca o luna.
La mijlocul lunii Octombrie
am zburat catre Los Angeles, apoi catre Tokyo, Singapore, Delhi si in final catre
Udaipur. A fost minunat sa ma intorc in frumosul Udaipur si la prietenii
multi de acolo. Inca o data am simtit ca si cand te introci acasa ...
Ajungand cu o saptamana mai
devreme, erau multe de facut. Cel mai mare soc a fost ca frumosul lac Pichola
secase! Aceasta insemna ca in mod clar nu vom merge cu barca catre locul
nostru de Activare din Insula Jagmandir. Atunci ne-a venit ideea sclipitoare
pentru procesiunea cu elefanti, camile si cai. Aceasta procesiune a fost o
parte asa de splendida a Activarii portii a 7-a, ca este greu sa-mi imaginez
cum ar fi fost fara. Un alt exemplu despre cum atunci cand lucrurile par sa
nu mearga (lacul secand pentru prima
oara in ultimii 20 de ani), ceva mai bun asteapta sa se manifeste. A
trebuit doar sa ne permitem sa vedem aceasta. Este parte din A VEDEA
NEVAZUTUL, cuvintele cheie ale Portii a 7-a.
Grupul de Cilindru Maestru
al Portii a 7-a a fost cel mai bun grup dintre toate. Aproximativ 80% dintre
oamenii care au fost la Poarta a 6-a s-au intors si a fost frumos sa vedem
cat de in profunzime ne-am schimbat cu totii de atunci. Am fost 64 oameni din
circa 25 de tari. Poate ca am fost putini la numar, dar mareti in fiinta si
dedicare!
Deoarece Poarta a 7-a este
prima Poarta a celei de-a doua jumatati a Portalului 11:11, nu a fost
suprinzator ca au existat multe similitudini cu Prima Poarta din Egipt din
1992. Acesti doi Cilindrii Maestrii au fost cei mai haiosi si mai exotici
dintre toti. Interesant, au fost deasemenea singurele doua Portii unde am
calarit camile... Si desigur, camilele reprezinta punctele de plecare ale
energiilor stravechi.
Ambele Activari au avut loc
noaptea si au fost incredibil de mistice si de profunde. Si la ambele
Activari din Egipt si India, am creat o legatura adanca cu oamenii locului.
In India iubirea si Unicitatea pe care am simtit-o cu personalul hotelului si
cu oamenii din orase a devenit o parte integranta din experienta noastra.
Fiinta noastra Unica s-a extins mult dincolo de limitele Cilindrului Maestru
si a Grupurilor de Ancorare. Matricea Iubirii a devenit atat de adevarata si
tangibila pe masura ce patrundeam profund in Realitatea mai Inalta.
Poarta a 7-a a fost prima
Poarta 11:11 despre care nu am scris un raport (relatare). In schimb sunt 38
de pagini de fotografii uimitoare pe acest site. Ele arata ceea ce am
experimentat mult mai bine decat orice cuvinte. Si sunt aici pentru ca si tu
sa poti experimenta energiile glorioasei noastre Fiinte Unice ...
Deoarece grupul Cilindrului
Maestru a fost atat de puternic si capabil, totul a curs usor si s-a simtit
foarte impamantat. A fost cu mult mai putin intensa decat experienta
calatoriei mele in Turcia cu o luna in urma. Totul a fost de o mare claritate
si voiosie. Toata calatoria a fost foarte vesela. Nemasurat de profunda, dar foarte
haioasa. Mancarea a fost fantastica, muzica lui Omashar si de pe iPod-ul meu
a fost sclipitoare, si hotelul nostru a fost extrem de frumos.
Activarea in sine a fost foarte
diferita decat toate pe care le-am experimentat. In momentul in care am
instrat pe Insula Jagmandir am pasit direct in Realitatea mai Inalta. A fist
infinit de subtil si mistic, simtind un profund sentiment de respect. Am
inceput Dansurile Sacre cu Procesiunea Stelara. Deasupra capetelor noastre un
stol mare de pasari se napusteau si se cufundau si se intorceau in spirale,
aparand si disparand in Invizibil. A fost mai mult decat perfect!
La un anumit moment, in
timpul Dansului Lotusului, energiile Portii a 7-a au venit curgang in
interior. Recunoscand ca acesta este marele moment si ca pasim in afara
hartii cunoscutului, am facut ceva complet neasteptat si am iesit din cerc.
Nu stiu de ce am facut aceasta, dar am simtit pur si simplu ca nu mai este
nevoie de mine acolo. Am simtit ca este bine sa plec. Un alt Punct de
Cotitura ...
Dupa aceea, nu au mai fost
activitati organizate sau dansuri specifice pana dimineata. Nu am simtit ca
este necesar. Si totusi, Gardienii au ramas pe pozitii toata noaptea si au
fost efectuate miscari si dansuri spontane de catre mai multe grupuri de
oameni. Si oriunde eram in Jagmandir in acea noapte, oriunde dansam, dormeam
sau beam chai eram cu totii legati impreuna (uniti) intr-o Fiinta Unica atat
de puternica.
Poarta a 7-a a fost un Punct
de Cotitura semnificativ pentru Poarta 11:11 cand sceptrele responsabilitatii
au fost inmanate Fiintei noastre Unice, mai degraba decat sa fie carate
predominant de catre mine. Si a marcat deasemenea momentul in care Fiinta
noastra Unica a devenit in sfarsit pregatita si suficient de puternica pentru
a face aceasta.
Plecarea din Udaipur cateva
zile mai tarziu a fost cu adevarat dificila. Multi dintre noi erau gata sa se
mute permanent la hotel. Si despartirea de prietenii nostri iubiti indieni a
fost si mai dificila. Am petrecut apoi cateva zile in Mt Abu, unde am avut o
serie de intalniri ale Consiliului Fiintei Unice. Acestea au fost putin cam
dezorganizate caci aproape totul era in procesul de a se naste.
Un lucru interesant mi s-a
intamplat in prima noapte in Mt Abu. Total epuizata, am mers in sfarsit in
pat si am stins lumina, dar nu adormisem inca cand am simtit un sarpe
miscandu-se la jumatatea spatelui meu. Am inghetat. Sarpele a inghetat.
Amandoi ne-am alertat. Dupa cateva momente, l-am simtit alunecand de-a lungul
meu si dandu-se jos din pat. Aprinzand lumina, am sarit din pat si m-am uitat
dupa sarpe. Nu l-am putut gasi, si eram atat de obosita si era atat de tarziu
in noapte incat nu m-am gandit sa merg intr-o alta camera sau sa sun la
receptie. I-am spus doar sarpelui ca poate avea jumatate din pat si ca eu voi
lua cealalta jumatate. Deoarece mi-e foarte frica de serpi, a doua zi
dimineata am fost uimita ca ramasesem in camera mea toata noaptea si ca m-am
dus la culcare dupa intamplare. Acea zi a fost atat de ocupata, incat am
uitat sa mentionez cuiva de sarpe, pana noaptea tarziu cand mi-am amintit ca
poate sarpele este inca in camera mea si s-a mutat acolo impreuna cu
prietenii.
Dupa Mt Abu, am zburat catre
Delhi si ne-am urcat in autobuzul nostru compact care i-a dus pe 33 dintre
noi catre Dharamsala. Dupa 16 ore extrem de extenuante, oprindu-ne in noapte
la cateva toalete inca si mai rustice, am ajuns la McLeod Ganj, un oras mic
situat la cativa kilometri de Dharamsala. Aici este casa Guvernului Tibetan
in Exil si este plina de tibetani. Ce schimbare! A fost ca si cand am pasit
pe o noua planeta.
M-am indragostit absolut de
totul... Si inca o data, m-am simtit atat de acasa incat as fi putut sa raman
aici pentru totdeauna. Am facut cumparaturi, am vizitat Templele Tibetane, am
invartit seriile de roti de rugaciune din centrul orasului, am mancat
delicioasa mancare tibetana si am avut intalniri ocazionale.
Punctul central luminos a
fost audienta noastra privata cu Sfintenia Sa al 17-lea Karmapa, Ogyen Trinle
Dorje. Cel mai indraznet vis al meu a fost sa dansez Dansul Leului pentru
Karmapa si chiar asa s-a si intamplat! Am petrecut o ora stand intr-un cerc
al Inimii Unice in curtea manastirii si am facut mudrele celor 7 Porti in
timp ce asteptam pentru audienta noastra privata.
Sfintenia Sa este o fiinta
cu adevarat remarcabila. Desi are doar 19 ani pamanteni, el emana o energie
si o intelepciune mult mai departe decat orice am experimentat la un om
inainte. Si am intalnit cativa oameni uimitori. Odata ce se uita la tine, nu
o sa mai uiti niciodata. Devine un moment sacru in fiinta ta. Schimbul de
iubire dintre noi toti a fost foarte frumos.
Dupa pranzul la frumosul
Institut Norbulingka, ne-am intors la mansatire si am efectuat Dansul Leului
si Dansul Lotusului pentru Sfintenia Sa. Si unul dintre cele mai indraznete
vise ale mele s-a implinit ... Multi dintre noi au ramas pentru audienta
publica care s-a tinut dupa. A fost o zi foarte speciala. Foarte, foarte
deosebita. Si inca o data, a fost inca un Punct de Cotitura.
Pe drumul de intoarcere
catre Hawaii am decis sa ma opresc in Singapore singura ca sa ma odihnesc si
sa ma regrupez. Iubesc Singapore si am avut parte de un timp de integrare
atat de necesar intr-un loc neutru. M-am intors in cele din urma in Hawaii la
mijlocul lunii Noiembrie.
Revizuirile
personale ale Solarei – Punctele de Cotitura: Continuare in Pagina 2
