CRINUL de apa
Flacari
portocalii fluorescente
De o caldura Divina,
Dogorind
totul in calea lor –
Dar nu si crinul de apa.
Pare ca
si cum ar trebui sa moara –
Dar nu este nici macar atins.
Toti
carceii si toate florile lui
Revin pe cealalta parte.
Din cartea “Miile de Poeme ale lui Kwan Yin”.
O
recapitulare rapida a anului 2005 ...
Primele 4 luni ale anului
2005 au pus accent pe redecorarea ambiantei casei mele si asezarea noilor
campuri energetice. Camerele au fost vopsite, unele in culori extrem de
stralucitoare, si mobila a fost mutata. Efectul a fost imediat notabil.
Langa dormitorul meu este o
veranda imprejmuita. Era atat de urata si plina de energie blocata incat am
pastrat-o inchisa de dormitorul meu. Stiind ca nu este benefic sa ai energie
blocata, veranda a fost transformata in camera Lotusului. O carpeta veche si
zdrentuita a fost inlocuita de o podea de bambus, toate suprafetele au fost
vopsite, inclusiv un lotus mare pe un perete; mobila, fantani, felinare
turcesti si mobila de sticla au fost adaugate si dintr-o data aceasta camera
stagnanta a devenit noua si frumoasa ... o ancora a Lumii Lotusului.
In luna Aprilie 2005 am
sustinut un curs al facilitatorilor de workshop-uri in casa mea. Cursul a
fost facut doar pe baza de invitatie si fara cost. Treisprezece oameni au
venit din unsprezece tari. In mod surprinzator, ne-am inghesuit cu toii in
casa mea pentru mai mult de o saptamana si ne-am simtit minunat. Fiecare a
gasit un loc de dormit pe podele, in poduri si pe canapele, si mesele pe care
le-am gatit impreuna au fost delicioase. Orele s-au tinut in timpul zilei si
seara. Am fost foarte recunoscatoare pentru oportunitatea de a impartasi mai mult
din ceea ce cunosc.
In fiecare dupa-amiaza dupa
pranz am pictat cu totii exteriorul casei mele intr-un roz subtil care se
numeste Eleganta Sampaniei. Ceea ce a fost special in toate acestea a fost
faptul ca stiam cu totii ca pictam casa cu IUBIREA mai Inalta. Aceste caverne
ascunse reprezentau partile din noi, din toti de pe cuprinsul planetei, care
nu s-au simtit iubite sau demne de iubire. A fost extrem de satisfacator sa
le oferim iubirea de care aveau atata nevoie. Vopsitul exteriorului casei a devenit
o meditatie adanca care a fost surprinzator de energizanta; abia asteptam sa
o facem in fiecare zi.
In luna Mai m-am concentrat
pe scris. IN SFARSIT!!! Am recalibrat total cartea „Nascuti din
Stele”; unele capitole au fost sterse sau complet re-scrise si altele
au fost adaugate. In timpul urmatoarelor sapte luni am rescris complet cartea
„11:11” care acum este o carte infinit mai buna, cu multe
informatii noi. Apoi am creat un set sclipitor de oracole cu o carte de 150
de pagini. Aceste carti sunt uluitoare; sunt singurele pe care le cunosc care
se bazeaza pe Realitatea mai Inalta; sunt peste 250 de carti cuprinse in 4
serii. Este ca si cum ai avea propriul tau Raport de Navigare pentru a-l
aplica in fiecare aspect al vietii tale.
In luna Noiembrie Iubirea
mai Inalta a inceput sa se reverse ... si chiar s-a REVARSAT. Am fost atat de
plina de cea mai minunata IUBIRE, incat simteam ca-mi iese prin pori. Aceasta
a fost o imersiune profunda in Lumea Lotusului pe care o ancoreaza Poarta a
8-a. Oriunde mergeam, ii inundam pe toti, totul, cu IUBIRE. Oriunde mergeam
era dupa mine o poteca de IUBIRE. IUBIREA era atat de puternica, incat
simteam ca nu o voi pierde niciodata, dar chiar in luna urmatoare a disparut.
La mijlocul lunii Noiembrie
am gasit in sfarsit o noua pisica ... sau mai degraba ea m-a gasit pe mine.
Am primit un mesaj interior ca trebuie sa merg la adapostul pentru animale
intre ziua de Joi si Sambata. Ei, joi nu am simtit ca vreau sa ies din casa,
si nici vineri. Sambata am condus pana la adapostul animalelor si iata ca
acolo era! A fost nevoie de o singura privire si am stiut ca apartinem una
alteia. Ceea ce este perfect este faptul ca ea este combinatia completa a
celor doua pisici anterioare, pe care le-am iubit atat de mult, si care au
murit in 2002. Este o fiinta frumoasa si placuta, o pisica-lotus dintr-o
Realitate mai Inalta, si ma simt onorata sa traiesc cu ea.
La inceputul lunii Decembrie
m-am intalnit cu cineva cu care urma sa creez o noua editura. Am planuit
aceasta luni de zile prin intermediul telefonului si a email-ului. Eram atat
de emotionata sa public noile carti si carduri. Am stiut ca pentru cativa ani
nu mai pot conduce o editura, caci era nevoie de mine la atatea alte nivele.
Dar cand am inceput sa organizam noua noastra editura, ceva nu era in ordine;
era ceva ascuns care nu se simtea curat (sincer) si integru. Asa incat a
trebuit sa renunt la aceasta oportunitate. Nu numai ca aceasta a fost o mare
dezamagire pentru mine, dar dupa ce am muncit atat de greu pentru a termina aproape
cartile, am simtit ca si cum cineva mi-ar trage pamantul de sub picioare.
Atunci Iubirea Lotusului a disparut ...
Apoi am contactat mai multe
persoane care isi manifestasera anterior interesul de a-mi publica cartile.
Nimeni nu a simtit insa impulsul de a o face, si pentru ca aceasta sa se
intample trebuie sa se faca urmatorul pas. Poate ca va intrebati de ce nu am
vrut sa public cartile cu un editor deja stabilit? Pentru ca nu-mi place
modul in care opereaza ei. Platesc putin si pierzi din controlul editorial.
Cartile sunt publicate dupa un an sau chiar mai mult. Eu pot sa scot o carte
intr-o luna. Deasemenea nu vreau „sa public doar la cerere”,
atata timp cat aceasta este o optiune in cazul in care nu se vand multe
carti; si pe de alta parte este mult prea costisitor. Am atatea comenzi
pentru cartile mele. In plus, imi place sa-mi public cartile cu o calitate
ridicata, inclusiv cu matritare pe coperti.
M-am simtit foarte ciudat sa
termin aproape cartile si sa nu gasesc caile pentru a le face disponibile. Am
consumat atata energie pentru a le completa; am muncit la ele timp de sapte
luni, si apoi totul a cazut intr-o groapa imensa... Si nu am mai gasit inima
sa mai investesc si mai mult efort in ele.
2006
In LABIRINTUL Portii a 8-a
In luna Ianuarie 2006 mi-am
indreptat atentia catre apropierea Activarii Portii a 8-a si am inceput sa-mi
planific o excursie in Chile unde am simtit ca va fi activarea. Organizarea
acestei excursii s-a dovedit a fi extrem de complicata, cea mai provocatoare
organizare pe care am facut-o. Totul cadea si apoi se dezmembra, fiind nevoie
sa fie re-aranjat la nesfarsit. Si totusi inca simteam ca este bine sa o fac.
La sfarsitul lunii Februarie
fiica mea Nova si cu mine am zburat catre Chile, via Brazilia, intr-un zbor care
a durat pana la urma cu 16 ore mai mult decat era planificat. In sfarsit am
ajuns in Santiago la ora 4:00 dimineata, si nu in dupa-amiaza anterioara, asa
cum trebuia. Dupa 3 ore de somn, primul in ultimele doua nopti, am
zburat catre Regiunea Lacului in Sud, am inchiriat o masina si am condus
catre frumosul oras turistic Pucon. Desi eram mai mult decat epuizate,
amandoua ne-am simtit total indragostite de Chile. Ne-au placut nespus de
mult oamenii, pamantul, lacurile, vulcanele, mancarea. Ne-am simtit complet
acasa acolo.
Chile este o tara minunata
cu o claritate rara, care are un destin important in timpurile care vor urma.
Dar mai intai sunt niste noduri energetice vechi care trebuie dizolvate.
Bineinteles, Poarta a 8-a ar ajuta in mod clar la accelerarea acestui proces.
Am gasit imediat hotelul
perfect pentru Activare, chiar pe malul lacului; era acelasi hotel despre
care imi spusese cu ani in urma o persoana iubita si draga, zicand ca de
prima data cand l-a vazut a stiut ca acolo va avea loc o Activare 11:11. Nova
si cu mine am crezut amandoua ca totul va fi atat de usor. Apoi eu m-am
imbolnavit ... foarte tare. Friguri, febra, tuse, urechi infundate si
laringita toate combinate cu o pneumonie ambulanta. Si apoi, hotelul nu a
vrut sa negocieze cu noi, spunandu-ne sa revenim in saptamanile urmatoare
dupa calatoria noastra deja planificata catre un ghetar. Am petrecut
urmatoarele cateva zile conducand prin zona, vizitand mai multe lacuri
indepartate, cautand locul potrivit pentru Activare. Am aflat deasemenea ca
numele pisicii mele noi este echivalentul cuvantului indian „Buna
ziua”. Era haios sa-i salut pe indienii Mapuche cu numele pisicii mele.
Apoi am condus catre Puerto
Montt si de acolo am zburat catre Patagonia. Ce peisaj naucitor de frumos si
incredibil de maiestuos! Mi-a amintit atat de mult de Muntii Anzi din Valea
Sacra a incasilor din Peru. Dupa cateva ore cu autobuzul si o oprire scurta
in Coyhaique, am fost transferati unui catamaran care ne-a condus intr-o
calatorie de 5 ore printre fiord-uri catre Puyuhuapi. Inca eram foarte
bolnava si cumva intr-o stare alterata, dar m-am bucurat de fiecare minut al
calatoriei. Scopul venirii noastre aici era gasirea unui loc pentru Activare
sau pentru o a doua excursie optionala. Doua zile mai tarziu am petrecut alte
5 ore pe vas, mergand catre Ghetarul San Raphael. Era ca si cum am fi vizitat
o alta lume ... o lume de un albastru electric din gheata. Marea era plina de
ghetari transparenti, de un albastru-neon, care aratau ca niste sculpturi in
gheata. Ne-am transferat intr-o barca mica si ne-am aventurat mai aproape de
stanca masiva de gheata care se spargea continuu si din care cadeau bucati in
mare. De fiecare data cand o parte din ghetar se rupea din masivul de gheata
si cadea in apa se simtea de parca bucati antice de energie erau eliberate in
sfarsit de pe planeta. A fost o experienta fantastica, dar probabil nu si cel
mai potrivit loc pentru starea mea de sanatate. Dupa ce am petrecut cateva
ore in preajma ghetarului, am calatorit cu barca pentru inca 5 ore catre un
hotel din Patagonia pentru a innopta.
Ziua urmatoare am mers din
nou cu autobuzul, am zburat inapoi catre Puerto Montt, si apoi am condus o zi
intreaga inapoi spre Pucon, sperand ca de data aceasta vom reusi sa finalizam
pregatirile pentru Poarta a 8-a. Ne-am intalnit cu directorul de vanzari al
hotelului, care parea foarte dragut, dar lucrurile au inceput sa se
impotmoleasca. Era singurul hotel din imprejurimi care nu dorea sa ne lase sa
le folosim sala de conferinte gratis, dar in schimb doreau sa le platim 650
Ş pe zi. Am simtit de parca nici macar nu voiau sa faca afaceri cu noi.
Astfel incat am plecat sa verificam toate celelalte hoteluri, uitandu-ne
chiar si la preturile de inchiriere a unui cort pe care sa-l asezam in
gradina unui hotel mai mic, dar nimic nu ni s-a parut potrivit. A fost foarte
ciudat ... Niciodata pana acum nu mi s-a intamplat sa gasesc un loc pentru o
Activare 11:11 care sa mi se para atat de potrivit, si totusi lucrurile sa nu
se lege.
Apasa aici pentru a vedea fotografii ale calatoriei
noastre de pana acum.
Dupa cateva zile de efort
maxim si succes minim, am zburat catre Santiago pentru a innopta. Hotelul
nostru era plin de gardieni pentru numerosii demnitari straini care venisera
in oras pentru inaugurarea din ziua urmatoare a noului presedinte a statului
Chile care era o femeie. Era un moment istoric pentru Chile, si ma bucur ca
am fost si noi acolo. In dimineata urmatoare am plecat catre Rapa Nui (Insula
Estica). Desigur ca amandoua ne doream de o viata sa ajungem acolo, dar nu ne
imaginam cum va fi. Intr-un fel ma asteptam ca energia de acolo sa fie grea
sau trista datorita trecutului lor istoric tragic. Si totusi, din primul
schimb de priviri cu aceasta insulita, am stiut ca este dragoste la prima
vedere! Ne-a placut la nebunie Rapa
Nui. Ne-au placut foarte
mult oamenii, insula insasi, mancarea, muzica, si bineinteles impunatoarele
statui Moai. Ne-am simtit atat de
acasa, incat m-as fi putut muta acolo pe loc.
Am inchiriat un jeep Suzuki
argintiu pentru a explora, si am reusit chiar sa ne ratacim in singurul oras
de pe insula - Hanga Roa. In prima dupa-amiaza am cumparat niste CD-uri Rapa
Nui pe care le-am ascultat in jeep. Am fost putin dezamagita de ele deoarece
toate cantecele sunau la fel. Abia tarziu am realizat ca CD-player-ul din
masina era setat pe Repeat, iar noi am ascultat acelasi cantec la nesfarsit.
In dimineata urmatoare ne-am
trezit devreme si am condus catre cariera de piatra Rano Raraku, unde
erau statuile Moai. Uimitor, eram
singurele persoane de acolo, asa incat am fost libere sa exploram
nestingherite. Am inceput sa vorbesc catre Moai in limba lor straveche, si
mi-am dat seama ca stiam cum sa le readuc la viata, dar nu era momentul
potrivit. Am mers la Ahu Tongariva, unde sunt aliniate 16 statui Moai imense.
Si inca o data, eram singurele persoane de acolo. Am facut mudrele celor 7
Porti stand in fata lor.
Conexiunea mea cu Rapa Nui
este foarte adanca. Intr-o zi ne aflam in mica piata locala, cand o femeie
Rapa Nui m-a vazut si a izbucnit in lacrimi. A spus ca a vazut atat de multa
lumina curgand din inima mea si ca m-a recunoscut din zilele antice. Am
replicat ca intr-adevar am trait acolo in timpul Moai. Multi dintre localnici
si-au exprimat dorinta de a dansa Dansurile Sacre impreuna cu noi cand ne vom
intoarce. Ne-a fost foarte greu sa plecam din Rapa Nui ...
Apasa aici pentru a vedea fotografii din RAPA NUI.
Dupa inca o noapte in
Santiago, Nova si cu mine am zurat catre Sao Paolo, in Brazilia. Ea s-a
intors imediat la ea acasa, in Los Angeles, iar eu am mai ramas in Sao Paolo
pentru o saptamana. A fost o saptamana foarte agitata, mai ales ca sanatatea
mea nu se refacuse complet. In timpul acelei saptamani am fost invitata la 6
emisiuni televizate, la un talk-show, am facut un atelier de lucru (workshop)
de 2 zile si am oferit autografe la o expozitie imensa de carte. Aproape 80
de persoane au venit la workshop din toata Brazilia si s-au format 22 de grupuri
de ancorare noi. Brazilia se activeaza inca o data asa cum a facut-o la
deschiderea primei Porti 11:11. A fost placut sa revad vechi prieteni din
vizitele mele anterioare si sa-mi fac noi prieteni minunati.
Dupa ce m-am intors in
sfarsit acasa, am petrecut cateva luni incercand sa organizez Activarea celei
de-a 8-a Porti in Chile. A fost frustrant si extrem de innebunitor, caci
simteam ca este complet potrivit, dar nimic nu se lega. In cele din urma am
realizat ca Poarta a 8-a este atat de IMENSA si atat de importanta, incat vor
avea loc DOUA Activari ale celei de-a 8-a Porti, si ca probabil Chile este
menita sa fie a doua, si nu prima.
Apasa
aici pentru a calatori la urmatoarea pagina ...
